Înapoi la pagina : Informaţii medicale

Astmul bronşic

Autor : Dr. Simona Bucşa Dobre, medic specialist Pneumologie

Astmul bronşic este una din cele mai frecvente afecţiuni cronice, caracterizată prin inflamaţia cronică a căilor aeriene ce determină limitarea fluxului de aer, reversibilă.
În Europa, aproape 30 de milioane de persoane suferă din cauza astmului, prevalenţa bolii fiind în continuă creştere, cu precădere în rândul populaţiei pediatrice (într-o clasă cu 30 de copii, 2 - 3 dintre ei au astm).
Astmul poate să apară la orice vârstă, dar cel mai frecvent apare încă din copilărie. Moştenirea genetică poate să joace un rol important. La copii, băieţii au un risc aproape dublu să facă astm, comparativ cu fetiţele; diferenţele între sexe dispar, pe măsura înaintării în vârstă.
Prevalenţa (estimată) a astmului bronşic în România este între 4 şi 6 %.

Cei mai mulţi oameni se gândesc la astm ca la o boală în care apar doar crize sau episoade de sufocare. În realitate, boala astmatică este prezentă în permanenţă, chiar dacă nu sunt prezente simptome. Cele mai frecvente simptome astmatice sunt :

  • tusea, în special noaptea, la efort sau după un episod de râs intens
  • senzaţia de sufocare (dispnee)
  • senzaţia de strângere a pieptului
  • şuierat în plămâni

Cele mai frecvente cuvinte folosite de pacienţi pentru a descrie criza astmatică sunt : "lipsă de aer", "sufocare" şi "frică".

Simptomele astmului bronşic sunt produse de anumiţi factori declanşatori : alergeni, infecţii respiratorii sau vreme rece. Alţi factori declanşatori pot fi : aspirina, substanţele iritante din mediul înconjurător, efortul fizic şi, deşi mai puţin frecvent, anumiţi aditivi alimentari sau conservanţi din alimente.

Alergiile sunt doar un factor care poate declanşa criza de astm. Nu toate persoanele astmatice sunt alergice şi nu toate persoanele alergice fac şi astm. Alergenii sunt substanţe care nu au nici un efect asupra plămânilor persoanelor neafectate de astm, dar care, la persoanele sensibile (susceptibile) declanşează o reacţie alergică. Alergenii sunt sursa principală a problemelor respiratorii din astm, atât la copii, cât şi la adulţi. Cei mai frecvenţi alergeni sunt : polenul anumitor plante (copaci, ierburi şi buruieni), părul de animale (câini, pisici şi altele), acarieni, gândaci, mucegaiuri şi anumite alimente. Când o persoană alergică vine în contact cu un astfel de alergen, se declanşează în organism o serie de reacţii, în urma cărora sunt eliberate nişte substanţe chimice numite mediatori. Aceşti mediatori declanşează episoadele de astm.

Aerul rece, fumul, chimicalele industriale, parfumurile şi vopseaua sau vaporii de benzină sunt alte exemple de substanţe iritative chimice, care pot declanşa o criză de astm. Ele acţionează asupra plămânilor prin stimularea receptorilor din arborele respirator şi declanşează simptomele astmatice. Receptorii activaţi determină contracţia muşchilor care înconjoară căile respiratorii şi provoacă bronhoconstricţia, care se traduce prin criza de astm. Infecţiile respiratorii virale sunt cauza principală a crizelor de astm. Infecţiile bacteriene, cu excepţia celor care determină sinuzitele, nu provoacă crize astmatice.

Boala de reflux gastro-esofagian, care se manifestă prin senzaţia de arsură în capul pieptului, poate să declanşeze simptomele astmatice, atunci când acizii din stomac ajung în esofag.

Anumite medicamente pot declanşa crizele de astm la persoanele sensibile. Aspirina şi alte medicamente din aceeaşi clasă cu aspirina, dar şi alte medicamente anitiinflamatoare, cum este ibuprofenul. Ca o regulă generală, persoanele cu astm ar trebui să evite folosirea acestor medicamente.
O altă clasă de medicamente care poate să declanşeze o criză de astm este reprezentată de beta-blocante, medicamente prescrise pentru scăderea tensiunii arteriale, glaucom, migrene şi dureri de cap sau angină. Beta-blocantele pot determina contracţia muşchilor din căile aeriene, bronhospasmul, care duce la senzaţia de sufocare a pacientului cu astm. De aceea, este important ca, înainte de administrarea unor astfel de medicamente, pacientul cu astm să consulte medicul curant.

Există o formă de astm cauzat de factori iritativi de la locul de muncă - se numeşte astm ocupaţional.

Dacă aveţi oricare din simptomele menţionate mai sus, trebuie să consultaţi medicul pneumolog. Măsurarea funcţiei pulmonare furnizează o evaluare a gravităţii, reversibilităţii şi variabilităţii limitării fluxului de aer şi ajută la confirmarea diagnosticului de astm bronşic.

În stabilirea diagnosticului de astm bronşic, spirometria este metoda preferată de măsurare a limitării fluxului de aer şi a reversibilităţii acesteia. Spirometria este testul care măsoară cât de bine respiraţi. Nu doare, este simplu de făcut şi nu durează mult timp. Practic, testul durează între 10 şi 15 minute, iar rezultatul vine pe loc. Tot ce aveţi de făcut este să suflaţi într-un tub de cauciuc ataşat unui computer care înregistrează modul în care respiraţi. Rezultatul este imprimat imediat şi medicul vă va spune cât de sănătoşi sunt plămânii dumneavoastră şi cât de bine respiraţi.

Atenţionare !

Întarzierea diagnosticului poate să ducă la distrugeri ireversibile la nivelul plămânilor.

Cauza exactă a astmului nu este cunoscută, dar există în prezent tratamente care controlează boala şi reduc şi normalizează inflamaţia cronică din caile aeriene.

În cazurile severe sau necontrolate, astmul poate fi o boală care ameninţă viaţa. Rata deceselor a crescut semnificativ din anii '70 până în prezent. Decesele apar mai frecvent la adulţi. Dacă există o cauză clar demonstrată pentru aceste crize fatale, care duc la decese, aceasta este lipsa administrării medicaţiei anti-astmatice.

Medicul pneumolog vă poate ajuta să învaţaţi mai mult despre astm şi să construiţi un plan de tratament cât mai potrivit pentru dumneavoastră. Cunoscând bine factorii declanşatori şi semnalele precoce ale unei crize, prin monitorizarea atentă a stării dumneavoastră, puteţi însă reduce frecvenţa şi severitatea crizelor de astm. Cu cât veţi cunoaşte mai multe despre astm şi despre tratament, cu atât vă veţi putea controla mai bine astmul.

Medicul pneumolog va evalua în primul rând simptomele pe care le aveţi în prezent şi cum au evoluat ele şi în trecut şi va decide cum să le trateze.

Există în prezent multe tratamente eficiente pentru astm. Medicamentele pentru astm sunt împărţite în două categorii : medicaţie de urgenţă (de salvare) şi medicaţie pe termen lung (de control sau de întreţinere).
Medicamentele de urgenţă (de salvare) se administrează la primele semne de înrăutăţire a simptomelor.
Medicamentele de control (de întreţinere) se administrează în fiecare zi, pentru a preveni apariţia simptomelor şi a crizelor de astm. Chiar şi după dobândirea controlului, monitorizarea rămâne necesară, întrucât astmul bronşic este o boală variabilă. Tratamentul trebuie ajustat periodic drept răspuns la pierderea controlului prin agravarea simptomelor sau dezvoltarea unei exacerbări.

Medicaţiile administrate prin inhalare sunt preferate pentru că acestea administrează medicamentul direct în căile respiratorii unde este nevoie de ele, cu efecte terapeutice puternice, cu mai puţine efecte secundare.

Atenţionare !

Important !

  • Dacă aveţi nevoie să folosiţi medicaţia de urgenţă de mai mult de două ori pe săptămână, înseamnă că astmul dumneavoastră nu este controlat corespunzător. În acest caz, consultaţi medicul pneumolog, pentru că în prezent, cu tratamentele corecte, astmul poate fi controlat şi puteţi să vă desfăşuraţi viaţa, în condiţii de normalitate.
  • Tratamentul pentru astm nu poate fi schimbat decât de către medic.
  • Tratamentul pentru astm nu trebuie întrerupt decât cu acordul medicului.
  • Este important să aveţi întotdeauna rezerve de tratament disponibile, tocmai pentru că întreruperea tratamentului are consecinţe grave şi veţi pierde controlul astmului, pe care îl obţinuseţi până în acel moment.