Înapoi la pagina : Informaţii medicale

Hernia de disc

Autori : Dr. Ştefan Dumitrescu, medic primar Anestezie şi Terapie Intensivă şi Dr. Horia Stoicescu, medic specialist Chirurgie generală

Hernia de disc poate apare în orice parte a coloanei vertebrale, de cele mai multe ori la nivelul inferior al coloanei numită zona LOMBARĂ. Uneori hernia de disc apare la nivelul gâtului (zona numită CERVICALĂ) şi mai rar în zona toracică.

Coloana vertebrală este compusă dintr-o serie de oase care se numesc VERTEBRE, legate între ele printr-un DISC INTERVERTEBRAL. Discul intervertebral este format dintr-un inel exterior fibros şi rezistent şi un ţesut gelatinos elastic situat în centrul discului. Un disc intervertebral sănătos este ca un amortizor, care conferă coloanei vertebrale o protecţie la şocurile produse de mişcări ample, cum ar fi fuga, săritul sau ridicarea unor greutăţi. Punctul slab al inelului exterior se află direct sub rădăcina nervului spinal şi de aceea hernierea în această zonă va determina o compresie directă asupra nervului.

Dacă discurile intervertebrale sunt în bună stare, au rol de amortizare a şocurilor şi de a menţine coloana vertebrală flexibilă. Când aceste discuri se deteriorează în urma accidentelor sau a îmbătrânirii, vor ieşi în exterior sau se vor rupe, proces numit HERNIE DE DISC.
Dacă inelul exterior este lezat (rănit) prin traumatisme, slăbit prin îmbătrânire sau ca urmare a unor boli degenerative, poate da posibilitatea nucleului gelatinos, care se află sub presiune, să iasă în afară (situaţie numită HERNIE CONTENTĂ) sau să iasă din disc (situaţie numită HERNIE PROLABATĂ). Aceste deplasări pot duce uneori la compresiunea nervilor sau a măduvei spinării, producând dureri, amorţeală sau slăbiciune în membre. În unele cazuri, simptomele pot fi ameliorate prin tratamente conservative cum ar fi medicamente, infiltraţii, repaus la pat şi fizioterapie.

HERNIEREA DISCULUI înseamnă că o parte din materialul gelatinos care umple discul poate pătrunde în fisurile din capsulă. Discul se umflă şi depăşeşte vertebrele.
RUPTURA DE DISC înseamnă că materialul din interiorul discului trece de capsulă.
FRAGMENT LIBER înseamnă că fragmente de disc rupt se pot desprinde în totalitate şi pot să ajungă în canalul vertebral. Canalul vertebral este canalul care se formează prin suprapunerea mai multor vertebre. În acest canal se află măduva spinării.

Cauzele herniei de disc

Principalele cauze ale herniei de disc sunt :

  • distrugerea discului vertebral sau degenerarea lui. Prin îmbătrânire, discurile vertebrale pierd o parte din lichidul care le menţine flexibilitatea
  • răniri la nivelul coloanei vertebrale, dezvoltându-se astfel fisuri la nivelul stratului exterior al discului vertebral. Materialul gelatinos din interiorul discului (nucleul), poate fi împins în afară prin fisurile din capsulă sau se poate rupe în bucăţi
  • o tensionare puternică sau o presiune crescută la nivel lombar
  • activităţile zilnice care supun spatele unui stres, ridicări vicioase, expuneri prelungite la vibraţii sau accidentări la sport

Simptomele herniei de disc

Simptomele herniei de disc depind de poziţia şi mărimea herniei de disc şi existenţa sau nu a compresiunii nervului. Astfel :

  • dacă nu există presiune asupra unui nerv, se poate să nu apară dureri
  • dacă există presiune asupra unui nerv, poate apare durere, amorţeală sau slăbiciune în zona deservită de nerv

Simptomele herniei de disc lombare pot fi :

  • durerea de picior (numită SCIATICĂ)
  • durerea în regiunea lombară şi, sau, durerea în regiunea fesieră
  • în cazurile extrem de severe (când apare sindromul de "coadă de cal") apare pierderea controlului sfincterian manifestată prin incontinenţă urinară sau incontinenţă pentru materiile fecale
  • durerea apare, de obicei, doar pe un picior
  • debutul durerii este brusc sau graduat
  • durerea poate fi constantă sau intermitentă
  • durerea poate fi însoţită de amorţeală, furnicături, slăbiciune în picior
  • durerea se poate accentua la strănut, tuse, sau efortul de defecaţie
  • durerea se poate agrava datorită poziţiei şezut, poziţiei bipede prelungită sau răsucirilor
  • durerea se ameliorează în timpul mersului, în poziţia intinsă sau altor poziţii care relaxează coloana vertebrală şi scad presiunea asupra discului herniat

Diagnosticul herniei de disc

Medicul examinator va evalua simptomele de durere de spate şi de picior, printr-o examinare fizică şi anamnestică.
Următoarele teste imagistice vor ajuta la confirmarea diagnosticului de hernie de disc :

  • Imagistica prin Rezonanţă Magnetică (RMN) confirmă diagnosticul, localizarea şi severitatea herniei de disc, aducând şi imagini detaliate ale ţesuturilor moi ale coloanei vertebrale
  • Tomografia Computerizată (CT) poate confirma diagnosticul şi stabili localizarea şi severitatea herniei de disc. CT-ul dezvăluie imagini detaliate ale structurilor osoase ale coloanei vertebrale

Imagistica prin Rezonanţă Magnetică este preferată de obicei Tomografiei Computerizate pentru diagnosticarea herniilor de disc situate în regiunea lombară.
Radiografiile osoase, în general nu sunt necesare pentru diagnosticarea herniilor de disc.
Alte analize de genul testărilor de sânge se pot realiza pentru a exclude alte condiţii medicale.

Tratamentul herniei de disc

În majoritatea cazurilor de hernie de disc este eficient tratamentul nechirurgical care poate consta în :

  • fizioterapie
  • masaj
  • medicamente antiinflamatoare (non-steroidiene sau steroidiene)
  • injectări epidurale cu cortizon

Tratamentul herniei de disc are ca obiective :

  • îndepărtarea durerii, a slăbiciunii musculare, a amorţelii de la nivelul piciorului, cauzată de lezarea anumitor rădăcini nervoase
  • revenirea pacientului la activităţile zilnice
  • prevenirea recurenţei afectării coloanei şi reducerea dizabilităţii date de durere

Dacă simptomatologia nu se ameliorează sau nu dispare după 6 săptămâni, trebuie avut în vedere tratamentul chirurgical.

Tratamentul chirurgical al herniei de disc este indicat de severitatea simptomelor, impactul lor asupra stilului de viaţă şi consecinţele prelungirii compresiunii.

Opţiuni ale terapiei chirurgicale

  • discectomia (numită şi DISCECTOMIE DESCHISĂ) reprezintă înlăturarea chirurgicală a fragmentelor din discul herniat, care lezează una din rădăcinile nervoase. Discectomia se foloseşte de asemenea pentru discurile protruzionate sau rupte. Discectomia poate fi cea mai eficientp metodă chirurgicală pentru pacienţii care au urmat tratament nechirurgical fără succes şi cei care au durere severă.
  • laminotomia şi laminectomia reprezintă proceduri realizate cu scopul de a scădea presiunea asupra coloanei vertebrale cauzată de schimbările apărute cu trecerea vârstei. Laminotomia reprezintă îndepărtarea uneia din porţiunile componente ale arcului osos ce înconjoară canalul vertebral, numită LAMINĂ. Laminectomia reprezintă îndepărtarea în totalitate a laminei precum şi a unora din ţesuturile moi care îngustează canalul vertebral. Oricare din aceste operaţii se poate realiza simultan cu discectomia.
  • discectomia percutană este folosită pentru discurile deplasate complet sau care ajung în interiorul canalului vertebral. În această procedură se inserează un instrument special printr-o incizie mică. Discul herniat va fi apoi tăiat sau extras înafară, scăzând astfel dimensiunea herniei. Această procedură este considerată a fi mai puţin eficientă decât discectomia deschisă.
  • neurotomia prin radiofrecvenţă foloseşte un instrument special (numit fluoroscop) pentru a plasa un electrod sub formă de ac în apropierea nervului afectat. Un curent cu frecvenţă înaltă va distruge nervul şi astfel va înceta transmiterea de semnale prin acel nerv.
  • terapia electrotermică intradiscală foloseşte de asemenea fluoroscopul pentru plasarea unui ac la nivelul discului herniat. Un tub subţire, flexibil (numit cateter) este inserat prin interiorul acului pentru ca în final prin cateter să fie introdus un element termic care se plasează în apropierea discului. Căldura este aplicată pentru o perioadă scurtă de timp, de obicei câteva minute, după care instrumentele sunt extrase. Aplicarea de căldură va închide leziunile minore şi va scădea sensibilitatea terminaţiilor nervoase la durere. Există studii care raportează ameliorarea durerii prin această metodă.
  • discectomia cu laser foloseşte o rază de lumină pentru dizolvarea discului herniat. Cu toate că această tehnică a fost folosită de mulţi chirurgi pe parcursul anilor, nu există studii concludente care să arate beneficiile sau riscurile procedurii.

Nucleoplastia este o metodă chirurgicală minimal invazivă care se efectuează ambulator, permiţând pacientului să părăsească clinica în ziua operaţiei. Procedeul se efectuează cu ajutorul unei sonde speciale, de unică folosinţă, plasată precis în discul intervertebral. Această manevră se face sub control strict radiologic. Prin această canulă se introduce o sondă specială care dezintegrează ţesutul nucleului pulpos la nivel molecular prin radiofrecvenţă, în prima fază (numită COBLAŢIE), redându-i consistenţa prin coagulare, prin plastifierea nucleului pulpos, în a doua fază. Aceasta permite, în acelaşi timp, păstrarea consistenţei nucleului pulpos (coblaţie şi coagulare) şi reduce presiunea din discul intervertebral, eliberând nervii de sub apăsare şi reducând sau înlăturând durerile. Procedura, numită NUCLEOPLASTIE PERCUTANATĂ, se face sub anestezie locală.

Atentionare !

Nu toate cazurile de hernie de disc se pretează la aceste metode de tratament chirurgical minim invazive. De aceea este necesar consultul prealabil, care să stabilească ce bolnavi beneficiază de acest tratament.
La consult este necesară prezentarea unui examen RMN recent.