Bulimia nervoasa

Bulimia nervoasa este o alta problema de ordin psihic din categoria tulburarilor de alimentare. Bulimia nervoasa se caracterizeaza prin mancatul compulsiv si metodele compensatorii inadecvate de a preveni luatul in greutate.

Disconfortul fizic - de exemplu durere abdominala si greata - opreste episodul de mancat compulsiv, care deseori este urmat de sentimente de vinovatie si depresie.

Pentru unii pacienti, bulimia nervoasa poate reprezenta o incercare esuata de anorexie nervoasa (ambele avand ca scop o silueta foarte subtire) insa aparand la indivizi mai putin capabili sa mentina o perioada de semi-infometare sau de foame severa atat de consecvent ca pacientii cu anorexie nervoasa tip restrictiv.
Pentru altii, reprezinta o metoda de a depasi momentele cu trairi emotionale intense.
Indiferent de motiv, mancatul compulsiv provoaca panica atunci cand individul simte ca mancatul a scapat de sub control.

Bulimia nervoasa se diferentiaza de sindromul binge-eating (mancat necontrolat, compulsiv) care nu se insoteste de metodele compensatorii inadecvate de a preveni cresterea in greutate.
Mancatul compulsiv pare a fi caracterizat mai degraba prin anomalie in cantitatea de alimente consumate decat prin dorinta ardenta pentru un anume aliment cum ar fi dulciurile.
Apare un real disconfort legat de problemele cu mancatul compulsiv; persoana isi ascunde simptomele, mananca in secret de obicei secundar unei stari disforice precum anxietatea, depresia, iritabilitatea, si se opreste cand este dureros de satula.

Bulimia nervoasa apare mai frecvent la persoane cu tulburari afective, tulburare bipolara, tulburari de control a impulsurilor sau cu tulburari de personalitate; antecedentele de abuz sexual constituie un factor de risc important.

Din punct de vedere al datelor de laborator amintim anomaliile hidroelectrolitice, pierderea semnificativa a smaltului dentar in urma varsaturilor, ciclul menstrual neregulat.
Unii cercetatori asociaza aparitia episoadelor de mancat compulsiv si varsaturi cu diversi neurotransmitatori : norepinefrina si serotonina (asociata de asemenea cu satietatea).

Factorii sociali

Ca si pacientii cu anorexie nervoasa, multi pacienti au si simptome depresive si au in familie persoane cu tulburare depresiva; familiile pacientilor cu bulimie nervoasa sunt in general mult mai putin apropiati si mult mai conflictuali comparativ cu familiile pacientilor cu anorexie nervoasa.

Factori psihologici

Exista o frecventa crescuta a simptomelor depresive cu labilitate emotionala inclusiv tentative suicidare, a tulburarilor anxioase, a consumului abuziv de alcool si de substante (dificultatile acestor pacienti in a-si controla impulsurile sunt deseori manifestate prin consum de substante si relatii sexuale auto-distructive in asociere cu mancatul compulsiv si varsaturile).
Multi pacienti au antecedente de tulburare de separare in perioada copilariei; zbuciumul separarii de o figura materna este acum aplicat in ambivalenta fata de mancare.
In general, comparativ cu pacientii cu anorexie nervoasa, pacientii cu bulimie nervoasa inteleg episoadele lor de mancat necontrolat ca fiind ego-distonice, ceea ce ii face si sa apeleze mai rapid la ajutor de specialitate

Mancatul compulsiv incepe frecvent in timpul sau dupa o dieta, de regula la inceputul vietii adulte.
Frecventa asociere a fumatului cu bulimia nervoasa poate fi uneori privita ca un comportament compensator - nicotina pare ca reprima, pe cand oprirea fumatului determina, cresterea in greutate la unele persoane.

In pana la 60% din cazurile de bulimie nervoasa, avem in istoricul medical anorexie nervoasa.

In contrast cu persoanele cu sindrom de mancat compulsiv necomplicat care tind sa fie obezi, cei cu bulimie nervoasa au de obicei greutate normala. In evolutia tulburarilor de alimentare diagnosticul se poate schimba de la anorexie nervoasa la bulimie si mancat compulsiv; Este posibil, insa rar se intampla ca persoanele cu diagnosticul initial de bulimie nervoasa sa evolueze spre anorexie nervoasa. Bulimia nervoasa are o rata partiala si totala mai mare comparativ cu anorexia nervoasa. Pacientii care nu urmeaza tratament tind sa ramana stationari in evolutie sau cu foarte usoare ameliorari. Consumul de substante contribuie la un prognostic mai prost.

Ce tratament este eficient ?

Studiile au aratat ca tratament antidepresiv combinat cu psihoterapia cognitiv-comportamentala are cele mai ridicate rate de remisiune a tulburarilor de alimentare.

Putem preveni ?

Toate tulburarile de alimentare par ca au evoluat in contextul cultural actual unde se pune prea mult accent pe aspectul fizic : corp cu talie mica, subtire, delicatete ce sugereaza fragilitate. Constientizarea acestor factori culturali si sociali privind atitudinea si comportamentul ce "hranesc" aparitia si mentinerea tulburarilor de alimentare, atat din partea copiilor cat si a parintilor, este importanta in reducerea incidentei acestor sindroame.