Info medical Articole medicale Autismul si procesarea figurii umane

Autismul si procesarea figurii umane

Dr. Gabriela Croitoru
Medic primar Psihiatrie pediatrica

In cazul autismului, procesarea figurii umane in mica copilarie este importanta de discutat, deoarece aceasta este o conditie primara necesara pentru stabilirea interactiunii sociale (abilitatea de a deosebi oamenii).

Perceperea figurii umane este de doua tipuri :

  • recunoasterea identitatii persoanei (prin trasaturile feŇ£ei)
  • recunoasterea starii afective (emotionale) a unui individ.

Bebelusii, de la bun inceput, sunt fascinati de figurile umane, preferinta fiind explicata printr-un mecanism subcortical, care concentreaza atentia asupra configuratiei faciale. Din luna a IIa de viata, acest mecanism este inlocuit de un mecanism de invatare cortical (cerebral), care duce la dobandirea de cunostinte despre trasaturile faciale.
Bebelusii percep figura umana concentrandu-se pe anumite parti ale ei (ochi, nas, gura, forma capului), punand laolalta aceste parti, pe masura ce cresc si percep tot mai integral figura (strategie "holistica", intalnita la persoanele adulte).

La inceput, deci, copilul normal invata sa "categoriseasca" trasaturile figurii umane in parte, apoi le proceseaza in totalitate.

La o luna, copilul "scaneaza" cu privirea doar zonele cu contrast crescut, iar la doua luni scanarea este completa (dupa Maurer si Salapatek 1976).
La doua luni inca nu face distinctie intre figuri in care trasaturile sunt in pozitie normala (intr-un desen) sau amestecate.
De la trei luni prefera figuri umane desenate cu trasaturile in pozitie normala.
Bhatt si colab. (2005) arata ca la cinci luni copiii percep diferenta dintre o figura umana cu trasaturi normale si una in care distantele intre ochi si intre gura si nas au fost marite. Aceasta capacitate dispare daca se deseneaza feţele invers (rasturnate).
Copiii sub sase ani au insa o capacitate mult mai fina de a recunoaste figurile inversate (folosesc o scanare analitica a trasaturilor).
Pe masura ce zi de zi copiii vad figuri umane, ei devin experti in recunoasterea lor si isi pierd abilitatea de a face diferenta dintre alte figuri (cele de animale, de ex.). Intr-un studiu din 2002, s-a demonstrat ca bebelusii de sase luni sunt capabili sa faca diferenta intre figuri umane familiare si non familiare de maimute, dar cei de noua luni nu mai sunt capabili.

Spre deosebire de copiii normali, sunt multe dovezi care arata dizabilitatea copilului afectat de autism in perceptia figurii umane.
Exista o lipsa de interes pentru feţele celorlalti in primele sase luni de viata.
Desi persoanele afectate de autism nu au dificultati in recunoasterea identitatii unei persoane in figuri si pot recunoaste sexul si varsta in figurile umane, ele au metode bizare de analiza a figurii umane. In timp ce indivizii obisnuiti se orienteaza spre regiunea ochilor pentru a obtine informatii despre ce gandeste si ce vrea o alta persoana, persoanele afectata de autism au dificultati in interpretarea acestor informatii prin urmarirea ochilor.

In 2002, Klin si colab., utilizand tehnici de urmarire in infrarosu a miscarilor ochilor au urmarit caile de "citire" vizuala si timpul cat este privita o anumita regiune a figurii umane la un grup de adolescenti cu tulburare autista in timp ce acesta urmarea un videoclip cu prim-planuri a doi oameni care se cearta (secventa din "Who's afraid of Virginia Woolf ?"). Studiul a aratat ca persoanele afectate de autism privesc gura si deloc ochii.

Identificarea figurilor umane se realizeaza intr-o arie situata in lobul temporal al creierului, numita aria faciala fuziforma, care s-a constatat ca are 6 straturi de celule, la persoanele afectate de autism stratul 3 si 5 avand mai putine celule decat la normali. Afectarea acestei arii duce la o tulburare in care pacientii nu mai recunosc feţe faimoase, prieteni, rude, si nici chiar propiile feţe in oglinda.

Persoanele afectate de autism nu descifreaza nici exprimarea faciala a emotiilor, un rol important in aceasta, in special in stadiile primare, avandu-l o formatiune de la baza creierului numita amigdala. Se pare ca persoanele afectate de autism nu recunosc emotiile complexe - surpriza - dar le recunosc pe cele primare - tristete, bucurie. Amigdala este activata de stimulii vizuali si este implicata in judecarea caracteristicilor de personalitate din poze. Activitatea sa creste cand exista contact vizual cu o figura avand expresie faciala de frica - in special in amigdala dreapta. Amigdala transmite informatii "critice", cu semnificatii emotionale - amenintari, figuri infricosatoare - ariilor cerebrale specifice. La copii afectati de autism amigdala este mai putin activata decat normal (se hipoactiveaza).

Concomitent cu lipsa de interes pentru figuri umane, copii afectati de autism sunt adesea preocupati de obiecte, parti din obiecte (muchii, roti, scame).

Leziunile lobului temporo-occipital al creierului duc la incapacitatea de a mai diferentia figurile umane (prosopagnozie). Autismul pare a fi o forma naturala de prosopagnozie asociativa de dezvoltare, persoana afectata de autism fiind incapabila sa asocieze informatiile despre identitatea unei persoane cu figura acestei persoane si sa aprecieze starea afectiva a altei persoane (exprimata prin expresii faciale).


Va recomandam sa cititi si articolul :