Info medical Articole medicale Chist hidatic pulmonar

Chist hidatic pulmonar

Chistul hidatic pulmonar este o parazitoza, agentul etiologic fiind Echinococcus Granulosus, aparand frecvent in zonele cu traditie in cresterea animalelor (tarile mediteraneene, Australia, Noua Zeelanda, etc.).
Parazitul cunoaste doua forme : cea adulta, intalnita in intestinul canidelor si felinelor, precum si cea larvara - chistul hidatic, care se dezvolta in organele (ficat, plaman, splina, creier) unei gazde intermediare (frecvent ierbivore, rar omul).

Transmiterea este, in principal, pe cale digestiva (ingestie accidentala), in acest caz vorbind de echinococoza primitiva, cunoscandu-se doua forme : una salbatica (avand ca gazda primara lupul, vulpea, coiotul, iar ca gazde intermediare ierbivorele salbatice) si una pastorala (avand gazda primara cainele si mai rar felinele, iar ca gazda intermediara ierbivorele domestice). Echinococoza secundara se produce prin spargerea chistului din organul infestat si diseminarea hematogena sau bronhogena.

In cazul unui chist hidatic necomplicat, clinic, la om, infestarea pulmonara este asimptomatica in majoritatea cazurilor. Simptomatologia depinde de volumul chistului (prin modificarile de tip mecanic : compresiunea parenchimului pulmonar, arborelui traheobronsic, vaselor pulmonare) si de reactivitatea organismului, fie prin constituirea zonei adiacente chistului – perichistul (acesta poate conduce la erodarea parenchimului vecin, cu aparitia de fistule bronsice, hempotizii, tromboze), fie prin manifestari generale, de tip alergic, reactii de hipersensibilizare de tip imediat (anafilaxia hidatica), sau de tip intarziat (alergia hidatica).
In cazul unui chist hidatic pulmonar complicat, simptomatologia poate fi mai accentuata : fie prin eliminarea, in cadrul efortului de tuse, a membranei chistului pe calea traheobronsica (vomica hidatica), sau a lichidului hidatic (insotita de dispnee severa, supuratie bronhopulmonara, chiar deces), fie prin efractia chistului in spatiul pleural (simptomatologia poate varia de la aspecte insidioase, pana la hidropneumotorax sau piopneumotorax), uneori insotite de febra, urticarie, bronhospasm, soc anafilactic.

Paraclinic, se constata eozinofilie (cresterea numarului de eozinofile din sange) fie spontana, fie provocata prin testul eozinofiliei provocate dupa injectarea intradermica de antigen hidatic – intradermoreactia Cassoni, sau modificarea imunitatii celulare (reactia de hemaglutinare indirecta, testul ELISA) ori umorale (reactia de fixare a complementului Weinberg-Parvu).

Prezenta de material hidatic in sputa (dupa examen de sputa, bronhoscopie) ajuta la stabilirea diagnosticului. Radiologic, se remarca prezenta unei opacitati rotund-ovalare (in cazul chistului hidatic necomplicat), sau a unei cavitati total / partial evacuate, uneori cu membrana incarcerata, ori a hidropneumotoraxului (in cazul chistului hidatic complicat).

Informatii utile furnizeaza si examenul tomografie computerizata, rezonanta magnetica nucleara, ecografia, permitand diagnosticul diferential cu alte patologii (tumori benigne, tumori maligne, tuberculoza pulmonara (TBC), abces pulmonar, bule de emfizem, afectiuni mediastinale, pleurale sau parietale).

Tratamentul chistului hidatic pulmonar este atat medical, cat si chirurgical.
In cazul unui chist cu dimensiuni reduse si asociat tratamentului chirurical, se poate opta pentru administrarea de paraziticide.
Cura chirurgicala urmareste eliminarea parazitului si tratamentul cavitatii restante, fie prin procedee care pastreaza integru parenchimul pulmonar (sunt descrise mai multe tehnici : de evacuare intacta a chistului hidatic – Hugon, Dubau, Coman; de evacuare a chistului si ulterior de indepartare a acestuia – Posadas-Carpinisan, Juvara, Geroulanos, Dor, etc.), fie prin rezectii pulmonare reglate (in cazurile unor supuratii pulmonare asociate, a unor accidente vasculare intraoperatorii, a unor modificari ireversibile ale parenchimului pulmonar sau arborelui traheobronsic adiacente).

Dupa T. Horvat - "Tratat de Chirurgie. Vol. IV Chirurgie Toracica", 2008, pag. 429 - 440