Toracoscopie

Toracoscopia reprezinta procedura chirurgicala minim-invaziva prin care se patrunde in cavitatea toracica cu un instrumentar specific. Prin toracoscopie se pot diagnostica si trata anumite patologii. Interventie cu mortalitate si morbiditate scazute, toracoscopia are avantajul de a determina dureri postoperatorii mult mai mici comparativ cu chirurgia clasica deschisa, cicatrici mici, iar timpul de spitalizare a pacientului si perioada de recuperare sunt semnificativ reduse.

Anterior interventiei chirurgicale, pacientului i se recolteaza un set de analize uzuale si efectueaza un consult preanestezic.

Toracoscopia se realizeaza la un pacient anesteziat general, intubat oro-traheal cu sonda cu dublu lumen, cu ventilatie selectiva a plamanilor (intrucat se va exclude de la ventilatie plamanul de pe partea pe care se opereaza).
Instrumentarul folosit pentru acest tip de interventie consta in trocare de 5 mm si 10 mm, video toracoscop (o camera video speciala), stapler-e endoscopice, monitor, pense, ansa Hook pentru coagulare, disector, clipsuri.
Pacientul este pozitionat in decubit lateral, iar masa de operatie este usor flectata pentru a permite largirea spatiilor intercostale de pe partea unde se intervine chirurgical. Chirurgul se va pozitiona in fata pacientului, privind spre monitorul pe care urmareste imaginile preluate de toracoscop din toracele pacientului.
Inciziile pentru introducerea trocarelor se efectueaza astfel incat sa formeze varfurile unui triunghi. Primul trocar este folosit pentru introducerea toracoscopului in cavitatea pleurala, imaginea furnizata de acesta ghidand pentru stabilirea locatiilor unde vor fi practicate celelalte doua incizii folosite drept porturi de lucru.

Toracoscopie - procedura chirurgicala

1 - video toracoscop
2) si 3) trocare de lucru

La sfarsitul procedurii, se dreneaza cavitatea pleurala cu un tub de dren care este racordat la un sistem de aspiratie, pentru evacuarea eventualelor lichide restante sau a aerului. Suprimarea lui se va face ulterior in functie de controalele radiologice postoperatorii (in conditii de plaman complet expansionat si in lipsa acumularilor aeriene sau lichidiene intrapleurale).

Toracoscopia are indicatii diagnostice si terapeutice.

In scop diagnostic, toracoscopia este folosita pentru :

  • revarsat pleural (pentru stabilirea caracterului benign sau malign al acestuia)
  • noduli pleurali (pentru stabilirea diagnosticului de mezoteliom sau determinari secundare pleurale)
  • noduli pulmonari solitari
  • bolile pulmonare interstitiale difuze
  • ganglioni limfatici mediastinali, care nu sunt accesibili biopsierii prin mediastinoscopie
  • mase mediastinale chistice sau solide.

In scop terapeutic, toracoscopia este folosita in patologia pleuro-pulmonara :

  • revarsat pleural malign (pentru evacuarea lichidului si realizarea pleurodezei chimice prin introducerea in cavitatea pleurala a unui agent iritant care sa determine un proces inflamator local, in scopul prevenirii recurentei, cel maifolosit agent fiind talcul)
  • pneumotorax, pentru ablatia blebsurilor subpleurale si realizarea pleurodezei mecanice (abraziunea pleurei parietale ori rezectia partiala a pleurei parietale) sau a pleurodezei chimice
  • rezectii pulmonare tip wedge (rezectii pulmonare atipice) sau rezectii pulmonare de tipul lobectomiilor (cand se asociaza si o incizie intercostala de lucru de aproximativ 5 cm)
  • drenajul unui revarsat pericardic cu efectuarea unei ferestre pleuro-pericardicela pacientii stabili hemodinamic si care pot tolera ventilatia pe un singur plaman (cel opus partii pe care se opereaza)
  • simpatectomii toracice (pentru hiperhidroza palmara si axilara)
  • excizie chist pericardic, chist bronhogenetic

Exista si contraindicatii pentru realizarea unei toracoscopii. Aceste aconstau in :

  • aderentele pleurale dense (intre plaman si cutia toracica) formate de exemplu la pacientii care au in antecedente o interventie chirurgicala la nivelul toracelui sau la cei care au urmat tratament chimio-radioterapic centrat pe cutia toracica
  • mase pulmonare mari cu dimensiuni de peste 7 cm
  • imposibilitatea de intubatie oro-traheala cu sonda cu dublu lumen si excludere eficienta pulmonara (cu intoleranta pacientului de a fi ventilat pe un plaman)
  • instabilitate hemodinamica