Înapoi la pagina : Informaţii medicale

Infecţia urinară - cauze, simptome, tratament

Autor : Dr. Seyed Aghamiri, medic primar Urologie, doctor în ştiinţe medicale

INFECŢIA URINARĂ este afecţiunea cauzată de prezenţa germenilor patologici la nivelul tractului urinar.
În funcţie de zona pe care o afectează, infecţia urinară se împarte în două categorii :

  • infecţie urinară înaltă, care afectează rinichii (numită pielonefrită)
  • infecţie urinară joasă, care afectează uretra (numită uretrită), vezica urinară (numită cistită) sau prostata (numită prostatită)

Frecvenţa apariţiei infecţiilor urinare este mult mai crescută la femei decât la bărbaţi.

Cauzele infecţiei urinare se pot împărţi în două categorii : factori determinanţi şi factorii favorizanţi.

Factorii determinanţi ai infecţiei urinare sunt reprezentaţi de enterobacterii (Escherichia Coli, Klebsiella etc.) şi mai rar de virusuri sau fungi.

Factorii favorizanţi ai infecţiei urinare sunt :

  • condiţiile anatomice (uretra scurtă la femei)
  • consumul redus de lichide (flux urinar redus prin lipsa de lichid în aparatul urinar)
  • amânarea micţiunii când apare necesitatea de a urina (prin stază se favorizează înmulţirea germenilor)
  • vârsta înaintată (apar modificări anatomice locale)
  • adenomul de prostată (prin eliminare incompletă de urină)
  • litiaza aparatului urinar (favorizează adeziunea bacteriană)
  • constipaţia (vecinătatea vezicii urinare cu tubul digestiv favorizează migrarea germenilor)
  • sarcina (schimbă poziţia anatomică a aparatului urinar)
  • menopauza (modificări hormonale)

Diagnosticul infecţiei urinare se face prin identificarea germenilor care au provocat infecţia. Sunt necesare teste de laborator : urocultură, sumar de urină corect recoltată, antibiogramă. Suplimentar, la pacienţii cu infecţii recidivate sunt indicate ecografia aparatului urinar şi radiografia renovezicală.

Simptomele infecţiei urinare, în funcţie de localizarea infecţiei (în aparatul urinar superior sau aparatul urinar inferior) pot fi :

  • senzaţie de usturime la urinare (numită disurie)
  • urinări frecvente, în cantităţi mici (numită polachiurie)
  • urină tulbure, urât mirositoare
  • posibil urinare cu sânge (numită hematurie)
  • sensibilitate în abdomenul inferior
  • dureri în zona lombară

Prevenirea infecţiei urinare este simplă şi presupune respectarea unor reguli elementare de igienă şi alimentaţie :

  • consum de lichide minim 2 litri pe zi
  • igienă riguroasă a organelor genitale
  • nu se amână momentul micţiunii atunci când apare necesitatea de a urina
  • se evită constipaţia
  • micţiune după contactul sexual

Tratamentul infecţiei urinare se stabileşte după obţinerea rezultatelor investigaţiilor paraclinice. Tratamentul este individualizat cu antibiotice şi medicamente antiinflamatorii.
Sunt cazuri în care apare necesitatea completării tratamentului specific cu un tratament de susţinere, cu medicamente cu acţiune complementară, care cresc eficienţa antibioticelor şi scad riscul recidivei infecţiei urinare (de exemplu produse fitofarmaceutice cu extract de merişor care conţine proantocianide, substanţă ce inhibă adeziunea bacteriilor la epiteliul tractului urinar şi blochează înmulţirea acestora).
După finalizarea tratamentului se recomandă repetarea uroculturii şi a sumarului de urină pentru a verifica eficacitatea tratamentului şi starea de sănătate a tractului urinar.

Atenţionare !

Nu este recomandată automedicaţia. Încă de la primele semne de îmbolnăvire consultaţi medicul urolog !