Înapoi la pagina : Informaţii medicale

Psihoterapeut sau psihiatru, la cine apelez ?

Autor : Alexandra Siru, psiholog, psihoterapeut

  • Simţi că îţi lipseşte siguranţa şi din acest motiv ai tendinţa de a te izola ?
  • Iei destul de des lucrurile personal fiind din acest motiv ostil, te simţi iritat intrând astfel foarte uşor în conflict cu cei din anturaj ?
  • Eşti predispus, să devii foarte repede dependent de cei din jurul tău şi ai senzaţia că ai putea să faci mai multe lucruri, dar nu reuşeşti ?
  • Îţi este greu să iei decizii pentru că eşti nesigur pe tine şi, astfel eşti tentat să neglijezi problemele, detaşându-te ?
  • Ai impresia că dai celorlalţi mai mult decât primeşti şi că ceilalţi nu apreciază eforturile tale de bunăvoinţă ?
  • Te surprinzi îngrijorat fără motiv, temător sau, dimpotrivă, agitat, neliniştit şi irascibil ?
  • Ţi se pare că "nu mai eşti cum ai fost şi nu mai poţi face ceea ce făceai" ?
  • Crezi că ai luat decizii greşite, că viaţa, aşa cum este, nu te mai satisface, că nu mai poţi fi eficient la serviciu, că partenerul nu te înţelege sau, dimpotrivă, tu nu eşti la înălţimea aşteptărilor lui ?

Fără a avea pretenţia că am epuizat toată gama, acestea sunt întrebări, frământări şi stări prin care putem trece toţi la un moment dat în viaţa noastră pentru că majoritatea dintre noi resimţim viaţa ca o provocare, ca o competiţie şi, din păcate, ca pe o luptă, pe care cu îndârjire vrem să o câştigăm.

Acest mod de a privi viaţa are tot atâtea avantaje câte dezavantaje. Avantajul major este că suntem mereu în alertă, luptăm, ne mobilizăm să fim mai buni, să realizăm mai multe, dar în orice luptă există şi "pierderi". Mai exact, ne poate fi rănit orgoliul, ne poate fi afectată imaginea de sine, ne pot fi afectate propriile valori atunci când acţiunile noastre nu au efectul scontat, recunoaşterea pe care o aşteptăm, atunci când, deşi facem tot ce este posibil, nu ne este bine, atunci când ceilalţi nu sunt corecţi, ne rănesc, sau, pur şi simplu atunci când pierdem oameni dragi sau ne îmbolnăvim de o boală gravă.

Se întâmplă, aşadar, ca fiind antrenaţi în această vâltoare, să uităm de noi şi de ceilalţi, acţionând pe "pilot automat". Am putea spune mai pretenţios că "pierdem conştiinţa de sine dar şi conştiinţa de lume". Devenim roboţi şi, ca orice maşinărie, ne defectăm ! Dacă aşa stau lucrurile, CINE NE "UMBLĂ LA ROTIŢE" ?

Cum ştiu eu, ca persoană fiind în una din situaţiile dificile enumerate mai sus, la cine să apelez pentru a găsi o soluţie eficientă pentru mine ?

Înainte de a răspunde, să facem o delimitare sub aspectul pregătirii şi formării profesionale a celor două tipuri de specialişti : psihoterapeuşi şi psihologi.

Specialistul psihoterapeut este absolvent al facultăţii de psihologie şi se formează ulterior printr-un stagiu postuniversitar de specializare într-una sau mai multe tehnici psihoterapeutice. În afară de formarea de bază, viitorul psihoterapeut trece el însuşi printr-o psihoterapie, analiză sau dezvoltare personală. Pe lângă abilităţile de intervenţie terapeutică, psihoterapeutul trebuie să fie şi un bun clinician adică să poată realiza evaluarea psihologică a clientului înaintea tratamentului psihoterapeutic. De asemenea, conform legislaţiei în vigoare, psihoterapeutul trebuie să posede un atestat de liberă practică în specialitatea psihoterapie eliberat de Colegiul Psihologilor din România.
Instrumentul fundamental de intervenţie al specialistului psihoterapeut este psihoterapia, aceasta fiind un "tratament prin cuvânt".

Specialistul psihiatru este absolventul facultăţii de medicină care şi-a ales ca specialitate Psihiatria.
Instrumentul de bază al intervenţiei specialistului psihiatru este farmacoterapia adică tratamentul prin medicamente.

Deci, la cine apelez ?
Deja, la momentul actual atât psihiatrii cât şi psihoterapeuţii au înţeles necesitatea colaborării. Psihoterapeutul poate cere ajutorul psihiatrului în cazul unor patologii mai complexe, adăugând în tratarea clientului, pe lângă psihoterapie, şi farmacoterapie. De cele mai multe ori un tratament medicamentos face clientul mai deschis la un demers psihoterapeutic, grăbind astfel vindecarea. Psihiatrul, la rândul lui, poate apela la un psihoterapeut pentru o evaluare a personalităţii clientului respectiv în scopul completării şi nuanţării diagnosticului psihiatric. Este de dorit şi, mai ales, este în beneficiul clientului, colaborarea celor doi specialişti.

În final, cred că răspunsul cel mai onest la întrebarea "Psihoterapeut sau psihiatru, la cine apelez ?" este că în momentul în care simţi că este ceva în neregulă cu tine sub aspect emoţional cel mai important este să te hotărăşti să ceri ajutor unei persoane specializate, acesta fiind primul pas şi cel mai important spre soluţie. Apoi te poţi informa asupra eventualelor instituţii şi persoane abilitate să îţi ofere ajutor.

Pentru depăşirea dificultăţilor amintite în acest material, dificultăţi care se mai numesc şi "patologie uşoră", se poate apela cu succes la un psihoterapeut, rămânând în responsabilitatea acestuia decizia de a colabora cu psihiatrul, dacă este cazul.