Insuficienta renala (boala cronica de rinichi)

Insuficienta renala este afectiunea in care rinichii isi pierd, partial sau complet, abilitatea de a functiona normal. Insuficienta renala este un pericol, deoarece apa, produsii catabolismului si substantele toxice nu mai sunt eliminate de catre rinichi, ci sunt retinute in organism. Deteriorarea functiei renale are loc treptat, de obicei de la cateva luni pana la cativa ani.
De asemenea, insuficienta renala genereaza si alte probleme : anemia, hipertensiune arteriala, acidoza, dereglarea concentratiei de colesterol, de acizi grasi, patologii osoase.
Insuficienta renala este denumita acum si Boala cronica de rinichi (BCR).

Rinichiul normal si functiile lui

>Rinichii sunt organe-pereche, de forma unor boabe de fasole, situate retroperitoneal, de fiecare parte a coloanei vertebrale. La adult, fiecare rinichi cantareste circa 150 g, avand o lungime de 12 cm, o latime de 6 - 7cm si o grosime de 3cm.
Functia principala a rinichiului este de a elimina produsii catabolismului si excesul de apa din sange. Rinichii filtreaza circa 200 litri de sange in fiecare zi si produc circa 2 litri de urina. Produsii catabolismului se formeaza in urma proceselor metabolice normale din organism. Rinichii, de asemenea, detin rol important in reglarea nivelurilor de minerale (calciul, sodiul si potasiul) din sange.
Rinichii produc cativa hormoni cu functii importante in organism :

  • forma activa a vitaminei D, ce regleaza absorbtia calciului si a fosforului din alimente, conditionand la intarirea oaselor
  • eritropoetina, ce stimuleaza maduva osoasa sa produca celule sangvine rosii
  • renina, care regleaza volumul de sange si tensiunea arteriala

Cauzele insuficientei renale (bolii cronice de rinichi) :

  • Glomerulonefrita (inflamatia si afectarea sistemului de filtrare a rinichilor)
  • Diabetul zaharat tip I si II cauzeaza nefropatia diabetica ce este o cauza de insuficienta renala cronica
  • Hipertensiunea arteriala necontrolata poate afecta rinichiul in timp
  • Boala polichistica renala este un exemplu de o cauza ereditara a bolii cronice de rinichi (BCR)
  • Folosirea analgeticelor asa ca : acetaminofen si ibuprofen regulat, timp indelungat poate cauza nefropatia analgezica ce reprezinta o cauza a bolii cronice de rinichi (BCR); alte medicamente de asemenea pot afecta rinichii
  • Ateroscleroza poate duce la aparitia nefropatiei ischemice, care este o alta cauza a afectarii renale progresive
  • Obstructia cailor urinare de catre calculi, adenom de prostata, stricturi sau tumori de asemenea pot cauza patologie renala
  • Patologii vasculare : arterita, vasculita sau displazia fibro-musculara
  • Alte cauze a bolii cronice de rinichi (BCR) sunt infectia HIV, folosirea drogurilor, amiloidoza, lupus eritematos sitemic, calculii renali, infectiile cronice renale si unele tumori
  • Probleme ale articulatiilor si muschilor ce necesita folosirea regulata a preparatelor antiinflamatorii
  • Istoric familial de patologie renala

Simptomele insuficientei renale (Bolii cronice de rinichi)

Insuficienta renala (boala cronica de rinichi) are o evolutie lenta si prezinta putine semne si simptome in fazele de debut. Din acest motiv, numerosi pacienti cu insuficienta renala nu sunt constienti de prezenta bolii decat dupa ce functia renala este redusa la 25% din valorile normale. Boala cronica de rinichi poate fi prezenta multi ani inainte de aparitia simptomelor. In lipsa unei supravegheri medicale, simptomele pot trece neobservate pana cand afectarea renala este ireversibila. Unele simptome, precum oboseala, pot fi prezente mult timp, dar, intrucat se instaleaza nu sunt remarcate.

Unele semne si simptome sunt evidente : urina tulbure sau de culoare inchisa prezenta sangelui in urina (hematurie), mictiuni frecvente, in special noaptea, cantitate redusa de urina, durere sau dificultati in timpul mictiunii.

Simptome legate de incapacitatea rinichilor de a elimina toxinele si lichidele in exces din organism sunt : edeme ale pleoapelor, membrelor superioare si inferioare, hipertensiune arteriala, oboseala, anorexie (pierderea apetitului, greturi si varsaturi, pierdere inexplicabila in greutate), prurit (mancarimi) persistent si generalizat, crampe musculare, cefalee (durere de cap). Pe masura ce boala cronica de rinichi se agraveaza, iar toxinele se acumuleaza in sange, pot sa apara crize epileptice si confuzie mentala. Unele semne si simptome pot sugera aparitia complicatiilor : slabiciune pronuntata, dispnee, durere toracica, greturi si voma, hemoragie severa, pierderi de cunostinta, dureri severe articulare si osoase, prurit, echimoze.

Testele si examenele pentru depistarea insuficientei renale (boala cronica de rinichi)

In cazul unei suspiciuni de insuficienta renala, se efectueaza analize de sange si urina, precum : uree, creatinina si sumar de urina. Calcularea Ratei de Filtrare Glomerulara (RFG) este importanta pentru aprecierea stadiului afectiunii : laboratorul sau medicul, poate calcula RFG in baza analizelor de sange. La pacientii cu proteinurie ≥1+ persistenta la cel putin doua determinari in interval de doua saptamani la examenul cu bandeleta reactiva, proteinuria trebuie evaluata suplimentar prin determinarea raportului proteinurie (albuminurie) / creatininurie in prima urina de dimineata. Este important sa se aprecieze nivelul electrolitilor si balanta acido-bazica.

Pacientii cu diabet zaharat vor efectua un test urinar anual pentru masurarea cantitatilor mici de proteine din urina (un raport albumina/creatinina urinara de 30 - 300mg/g find considerat definitoriu pentru microalbuminurie). Acest test poate depista precoce afectarea rinichiului cauzata de diabet zaharat (nefropatie diabetica).

Examene complementare in depistarea insuficientei renale :

  • Ecografia - indica forma si structura rinichilor si pune in evidenta o eventuala obstructie a cailor urinare ce poate cauza boala cronica renala
  • Tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara - permit vizualizarea mai detaliata ale organelor interne, inclusiv a rinichilor
  • Biopsia renala - permite examinarea morfologica a tesutului renal

Tratamentul insuficientei renale (bolii cronice de rinichi)

Primele masuri recomandate pacientilor cu insuficienta renala sunt modificarile in regimul alimentar, in special reducerea aportului de proteine, pentru a incetini acumularea reziduurilor in organism si pentru a limita greturile si varsaturile asociate bolii cronice de rinichi.
Regimul hipoproteic este recomandat persoanelor care sufera de insuficienta renala pentru a preveni progresia deteriorarii renale. Dieta este uneori bazata si pe o restrictie a aporturilor de sodiu si de kaliu. Pentru unii bolnavi, restrictia lichidelor poate fi, de asemenea, necesara. Iar daca boala croinica de rinichi este insotita de diabet zaharat), se recomanda si un regim hipoglucidic.

Obiectivele regimului alimentar :

  • incetinirea progresiei bolii
  • reducerea fosfatemiei si a acidozei
  • diminuarea retentiei azotate
  • controlarea tensiunii arteriale
  • obtinerea unei stari de nutritie adecvate

Regimul alimentar este o parte esentiala in tratamentului, deoarece :

  • Aportul de proteine este limitat pentru a intarzia progresia deteriorarii renale. Dietele hipoproteice pot preveni sau pot incetini progresia unor afectiuni renale. Cantitatea de proteine consumate este bazata pe gradul de afectare a rinichilor. Aportul proteic se calculeaza prin masurarea cantitatii de proteine (si a produselor rezultate in urma catabolizarii lor) din sange, precum si prin alte teste de laborator. Aportul recomandat de proteine intr-un regim hipoproteic este de 0,6g/kg/zi, minimul de proteine – 25-30 g/zi.
  • Aportul de sodiu poate fi redus pentru a optimiza controlul presiunii sangvine si pentru a evita retentia de apa. Limitarea aportului de sodiu contribuie la controlarea hipertensiunii arteriale si la evitarea insuficientei cardiace congestive. In general, aportul de sodiu nu trebuie sa scada sub 2 g pentru fiecare 100 ml de diureza. Restrictia totala si brusca de sodiu poate duce la deshidratare extracelulara.
  • Aportul de potasiu poate fi redus in cazul in care nu este excretat in mod eficient si se gaseste in cantitati mari in sange (hiperkaliemie). Aporturile de kaliu vor fi normale atat timp cat diureza este peste 1000 ml/24h. Tendinta de hiperkaliemie (cresterea anormala a nivelului de kaliu) apare in stadiile avansate ale bolii cronice de rinichi.
  • Aportul de fosfor poate fi limitat prin reducerea consumului de lactate. Dar, pentru a preveni bolile osoase, trebuie administrate suplimente de calciu si vitamina D, in scop de a controla echilibrul calciu si fosfor din organism.
  • Aporturile de calciu: Necesarul zilnic al unui adult este estimat la 1 g/zi. Ţinand cont de regimul urmat de pacientii cu boala cronica de rinichi, este necesara suplimentarea cu 1 g de calciu, alaturi de vitamina D.
  • Suplimentele de magneziu nu sunt recomandabile, deoarece pot creste nivelul seric al acestui mineral la pacientii cu afectiuni renale. In schimb, suplimentele de fier sunt importante, deoarece majoritatea pacientilor cu afectiuni renale in stadiu avansat sufera si de anemie severa. Suplimentarea cu vitamine depinde de restrictiile alimentare, precum si de afectarea rinichilor. Necesarul de vitaminele A, E si K sunt acoperite de obicei, prin alimentatie.
  • Aportul hidric este limitat doar in conditiile unei retentii de apa. Restrictia lichidelor depinde de retentia de apa, de nivelul sodiului din dieta, de utilizarea diureticelor si de prezenta insuficientei cardiace congestive. Aporturile hidrice trebuie sa fie adaptate la volumul diurezei (cantitatea de urina emisa de bolnav), la care se adauga cantitatea de apa pierduta (prin diaree, varsaturi, transpiratie etc.). Astfel, calculul se face adaugand 500 ml la volumul diurezei. Adaptarea volumului de lichide se face prin cantarirea zilnica, masurarea diurezei si prin controlul edemelor.
  • Aportul caloric : in general, se recomanda un aport de cca 35 kcalorii la kg corp pe zi, adica de aproximativ 1500 kcalorii, la femei, si 2200 - 3000 kcalorii pe zi, la barbati.

Tratamentul medical al insuficientei renale are cateva obiective :

  • incetinirea progresiei bolii
  • tratamentul factorilor cauzali si declansatori
  • tratamentul complicatiilor bolii
  • substituirea functiei renale pierdute

Daca deteriorarea functiei renale continua in pofida tratamentului administrat, se recurge la dializa sau la transplant renal.

Dializa suplineste functia renala diminuata, cu ajutorul unei membrane, cu rol de filtru, pentru a elimina reziduurile si excesul de lichide din organism. Alegerea unei metode de dializa - peritoneala sau hemodializa - depinde de gradul de severitate a insuficientei renale.

Dializa peritoneala : membrana naturala a cavitatii abdominale, numita peritoneu, detine rolul de filtru. Cu ajutorul unui cateter (tub flexibil de mici dimensiuni), plasat permanent in abdomen, se introduce in cavitatea abdominala o solutie numita dializat. Dupa un anumit timp, dializatul incarcat cu reziduurile si lichidele in exces, care traverseaza membrana peritoneului este inlocuit cu un dializat proaspat. Dializa peritoneala poate fi efectuata continuu, in cicluri. In majoritatea cazurilor, este efectuata la domiciliu de catre pacientul insusi sau de un membru al familiei. Dializa peritoneala este efectuata zilnic, fie repetand ciclul la fiecare 6 ore sau doar o data pe zi, introducand dializatul seara si retragandu-l dimineata.

Hemodializa este o interventie, practicata in spital. Metoda utilizeaza un dializor (o membrana semipermeabila) pentru a filtra sangele si a elimina reziduurile si excesul de lichide. Sangele pacientului este pompat in dializor, care serveste drept filtru. Ca si in cazul dializei peritoneale, reziduurile si excesul de lichide traverseaza membrana si raman in dializat. Sangele astfel epurat se intoarce in organism. Hemodializa este mai rapida decat dializa peritoneala si, in general, ciclul se termina in 4 ore. Ea este repetata de aproximativ 3 ori pe saptamana.

Masuri de prevenire a insuficientei renale (bolii cronice de rinichi)

Persoanele cu risc crescut de insuficienta renala trebuie sensibilizate asupra potentialelor riscuri. In plus, ele trebuie informate in legatura cu semnele de alarma - atitudinea preventiva trebuie adoptata cat mai curand posibil, inainte de aparitia semnelor de insuficienta renala.

Insuficienta renala nu poate fi vindecata, dar complicatiile sale pot fi reduse in conditiile aplicarii unor masuri preventive :

  • masurarea regulata a tensiunii arteriale
  • respectarea cu strictete a tratamentelor recomandate pentru bolile cronice - diabet zaharat, lupus, hipertensiune arteriala
  • renuntarea la fumat - la diabetici, tabagismul poate accelera afectarea vaselor sanguine mici
  • evitarea folosirii excesive a medicamentelor eliberate fara reteta
  • tratarea prompta a infectiilor urinare sau a oricarei alte afectiuni a cailor urinare