Info medical Analize de laborator - informatii Examenul coproparazitologic

Examenul coproparazitologic

Examenul coproparazitologic (examinarea materiilor fecale) permite evidentierea prezentei oualor de paraziti, a proglotelor sau a parazitilor insisi, facilitand diagnosticul pozitiv.

Succesul stabilirii unui diagnostic parazitologic este asigurat de cateva principii de baza :

  • sa se ia in considerare o posibila etiologie parazitara intr-un diagnostic diferential al unei suferinte. Sunt importante: istoricul si aspectele epidemiologice ale bolii, deoarece riscul dobandirii unei infectii parazitare este legat de ocupatie, atat in cadrul profesional cat si recreational sau de calatoriile efectuate in zonele endemice
  • cunoasterea biologiei parazitilor, a modului de infectare, a perioadei de incubatie, a fiziopatologiei, pentru a putea interpreta datele culese din anamneza, a evalua aspectele clinice si a alege metodele de laborator care evidentiaza cel mai bine parazitul rerspectiv
  • interpretarea rezultatelor testelor de laborator prin prisma aspectelor clinice

In cele mai multe infectii parazitare, diagnosticul etiologic se bazeaza pe evidentierea directa a parazitului in produsele biologice, dar si raspunsul gazdei fata de agresiunea parazitara poate fi un martor indirect al prezentei parazitului: modificari hematologice, biochimice si imunologice pot orienta diagnosticul sau chiar sa aduca un diagnostic de certitudine (anticorpi specifici).

Examenul coproparazitologic este recomandat pentru evidentierea unor infectii cu :

  • protozoare: amibiaza, giardioza, coccidioze intestinale
  • helminti : ascaridioza, tricocefaloza, strongiloidoza, teniaze, anchilostomiaza
  • distomatoze hepatice si intestinale, schistosomioze

Pentru majoritatea parazitozelor intestinale se indica efectuarea unui examen de control dupa 3 saptamani de la terminarea tratamentului pentru infectii cu protozoare si dupa 1 - 2 saptamani pentru infectiile cu helminti.

Examenul coproparazitologic nu da informatii in urmatoarele situatii :

  • cand intestinul nu e calea normala de eliminare a formelor parazitilor sau parazitoza este tisulara
  • cand helmintul se afla in pliurile perianale
  • cand parazitul este imatur si nu poate produce oua

Diagnosticul de laborator al parazitozelor intestinale se face in mod obisnuit prin punerea in evidenta a oualelor de helminti sau a formelor chistice ale protozoarelor cu localizari intestinale.

Toti parazitii intestinali a caror prezenta o semnalam prin punerea in evidenta a oualelor, proglotelor sau a formelor chistice in fecale, au perioade de eliminari de oua / forme chistice si perioade negative.

Un examen coproparazitologic izolat, al carui rezultat este negativ nu are valoare eliminatorie. Pentru un examen coproparazitologic de rutina se recomanda minimum 3 probe, la interval de 3 - 4 zile.

Probele sunt autorecoltate de pacienti in recipiente din plastic de unica folosinta, care se inchid etans. Cea mai simpla posibilitate de a feri proba de alterare este efectuarea analizelor in cel mult 2 - 3 ore de la recoltare.

Coprorecoltor - recipient colectare materii fecale

Coprorecoltor - recipient colectare materii fecale
1) Cu spatula-dop ; 2) Recipient ; 3) Spatula pentru colectare - este atasata de dop

Examenul macroscopic - helminĊ£ii si formatiunile suspecte se trec intr-un cristalizor cu apa si se examineaza cu ochiul liber si cu lupa, dupa care se efectueaza examenul microscopic.
Examenul microscopic - se face prin etalarea materiilor fecale pe o lama de microscop in amestec cu solutie Lugol si acoperita cu cate o lamela. Preparatul cu Lugol se examineaza cu obiectivul 40X.

Probele de materii fecale care contin bariu, cadmiu, compusi de bismut, uleiuri minerale, care creeaza mici picaturi refractibile ingreuneaza examenul morfologic putand duce la confuzii.

Inaintea unui examen coproparazitologic, pacientul trebuie sa evite :

  • medicamente: carbune vegetal, saruri de bismut, magneziu, benzonaftol, compusi baritati utilizati in radiologie, substante grase (supozitoare, uleiuri laxative); prezenta acestora in scaun face imposibila examinarea microscopica
  • alimentele care produc reziduuri - fructe si legume uscate; legume verzi (varza, salata); fructe cu pielita rezistenta (piersici, caise, rosii); fructe cu seminte mici si multe (smochine, capsuni, kiwi)
  • consistenta anormala a materiilor fecale :
    • in cazul materiilor fecale prea dure : disocierea in lichidele de dilutie este dificila si de durata, examinarea microscopica devine laborioasa existand riscul de rezultat fals negativ
    • in cazul materiilor fecale prea diluate (diaree) are loc dispersarea elementelor parazitare intr-o masa mare de materii fecale ce contine cu atat mai multe resturi prost digerate cu cat tranzitul intestinal este mai accentuat existand risc de rezultat fals negativ

Rezultatul examenului coproparazitologic mentioneaza absenta sau prezenta parazitului gasit precum si abundenta lui.

Pentru protozoare, rezultatul examenului coproparazitologic trebuie sa precizeze genul si specia parazitului gasit si stadiul lui evolutiv - forma vegetativa sau chistica.

  • prelevarea probei se efectueaza din scaun emis spontan, fara utilizare de purgative sau laxative pe baza de carbune
  • se utilizeaza un coprorecoltor (recipient steril cu volum de 30 ml, care poate fi procurat de la laboratorul nostru)
  • recoltarea materiilor fecale se face in recipient fara mediu, cu ajutorul spatulei, din diferite zone ale bolului fecal, fara a umple insa recipientul
  • nu contaminati bolul fecal cu urina, ulei sau bariu
  • proba nu trebuie sa fie uscata; in cazul in care nu poate fi dusa imediat la laborator, proba va fi pastrata la o temperatura de 2 - 8°C
  • in cazul examenului de coprocultura (in care recoltarea se face pe mediu de cultura), proba trebuie sa ajunga in maximum 2 ore la laborator