Info medical Analize de laborator - informatii Examenul coproparazitologic

Examenul coproparazitologic

Dr. Voinea Cristina 
Medic primar, coordonator departament "Laborator"

Examenul coproparazitologic - consta in examinarea directa a materiilor fecale in vederea detectarii de chisti de protozoare, oua de hemlinti, trofozoiti sau larve mobile (examen microscopic direct - cu Lugol sau ser fiziologic), in acest fel stabilindu-se cauza parazitara a gastro-enterocolitelor.

Examenul coproparazitologic este recomandat in cazul :

  • tulburarilor gastro-intestinale - lipsa poftei de mancare (inapetenta), greata, voma, eructatii, flatulenta, dureri abdominale, diaree cu sau fara sange
  • simptomelor neurologice - iritabilitate, insomnie, cefalee, ameteala, crize convulsive si alergice - mancarimi (prurit) in zona anala, nazala precum si simptomatologiei generale - astenie, stagnare pondero-staturala la copii, scadere ponderala uneori marcata la adulti, subfebrilitate, hipertensiune arteriala

Virulenta agentului patogen, intensitatea infestarii cu respectivul agent patogen si capacitatea de aparare a gazdei (organismului) vor determina gravitatea bolii. Astfel, in cazul persoanelor cu un sistem imunitar puternic, pot exista situatii in care boala este asimptomatica (simptomele imbolnavirii nu se vad) - acestia se numesc "purtatori sanatosi" - sau situatii in care boala are manifestari clinice minore sau, in cazul persoanelor cu un sistem imunitar slabit, situatii in care boala ia forme foarte grave.

Examenul coproparazitologic macroscopic furnizeaza date asupra aspectului si consistentei materiilor fecale si a prezentei unor eventuale elemente parazitare - proglote de tenie sau elemente adulte de nematode (Ascaris lumbricoides, Enterobius vermicularis).
Coloratiile permanente sunt utilizate in identificarea trofozoitilor si a chistilor de protozoare; una dintre coloratiile speciale se efectueaza in cazul suspiciunii clinice de diaree produsa de cryptosporidium - in special la persoanele imunocompromise.

Recomandari pentru recoltarea probei pentru examen coproparazitologic :

  • prelevarea probei se efectueaza din scaun emis spontan, fara utilizare de purgative sau laxative pe baza de carbune
  • se utilizeaza un coprorecoltor (recipient steril cu volum de 30 ml, care poate fi procurat de la laboratorul nostru)
  • recoltarea materiilor fecale se face in recipient fara mediu, cu ajutorul spatulei, din diferite zone ale bolului fecal, fara a umple insa recipientul
  • nu contaminati bolul fecal cu urina, ulei sau bariu
  • proba nu trebuie sa fie uscata; in cazul in care nu poate fi dusa imediat la laborator, proba va fi pastrata la o temperatura de 2 - 8°C
  • in cazul examenului de coprocultura (in care recoltarea se face pe mediu de cultura), proba trebuie sa ajunga in maximum 2 ore la laborator
Coprorecoltor - recipient colectare materii fecale

Coprorecoltor - recipient colectare materii fecale
1) Cu mediu de cultura ; 2) Simplu ; 3) Spatula pentru colectare - este atasata de dop

Este necesara repetarea examenului mai multe zile la rand - cel mai adesea de 3 probe intr-un interval de 10 zile, deoarece ouale, larvele sau chistii unor paraziti nu se elimina zilnic.
Deoarece in emisia chistilor de Giardia lamblia intervin perioade negative, examenul coproparazitologic se repeta de minimum 3 ori, la interval de 6 - 10 zile.

Un singur rezultat negativ la examenul coproparazitologic nu poate exclude posibilitatea existentei unui parazit - rezultate fals negative pot sa apara in cazul in care in saptamana care precede testul, pacientului i s-au administrat bariu, bismut sau uleiuri minerale, tetraciclina, medicamente antidiareice, antiacide.
Exista cazuri in care, desi parazitul este prezent in tubul digestiv, nu se poate stabili prezenta oualelor acestuia prin examenul coproparazitologic. In aceste cazuri prezenta agentului patogen trebuie diagnosticata pe alte cai - analize de sange.

In cazul in care, prin examen coproparazitologic, se identifica un parazit in proba coprologica examinata, se confirma fie starea de boala, fie starea de purtator, urmand ca medicul care a solicitat testul sa ia decizia medicala.
Controlul dupa tratament se recomanda a se efectua la 3 - 4 saptamani dupa terminarea tratamentului - in cazul infectiilor cu protozoare si la 1 - 2 saptamani - in cazul infectiilor cu helminti.