Info medical Articole medicale Urticaria acuta - tratament

Urticaria acuta - tratament

Dr. Alina Crisan (Cupsa) 
Medic specialist Dermatologie-venerologie

Cea mai importanta masura de tratament in cazul urticariei acute o reprezinta identificarea agentului cauzal (posibila in aproximativ 50 % din cazuri) si eliminarea sa. In cazul urticariei acute, pentru identificarea unei cauze, unii autori recomanda completarea de catre pacient a unui jurnal alimentar sau a unui "jurnal de simptome". Astfel, pentru o perioada prestabilita de timp, dar nu excesiv de lunga (de regula, 2 saptamani), pacientul va inregistra toate alimentele consumate ca si toate activitatile in care este implicat timp de 6 - 8 ore inainte de debutul unui nou episode eruptiv urticarian. In unele cazuri, aceasta practica se poate dovedi utila, prin analiza jurnalului rezultand un model (pattern) al eruptiei urticariene si identificandu-se un agent declansator (alimente, medicamente, agent fizic, etc). Evitarea in viitor a agentului declansator, este cea mai eficenta masura de tratament a urticariei.

Specialistii recomanda pacientilor cu urticarie evitarea aspirinei, a antiinflamatoarelor nesteroidiene, a opiaceelor si alcoolului, toti agenti declansatori nespecifici ai urticariei (ce actioneaza prin scaderea pragului declansator pentru urticarie).

Rolul dietei in controlul urticariei/angioedemului este greu de apreciat. Se considera ca un aliment este cu adevarat responsabil de o eruptie urticariana, atunci cand ingerarea sa este urmata de aparitie de leziuni cutanate tipice in maxim 2 ore. Modificarile drastice de dieta sunt necesare doar daca s-a dovedit o alergie la un aliment sau aditiv alimentar.

Majoritatea cazurilor de urticarie acuta raspund la farmacoterapie. Principala clasa de medicamente folosite e reprezentata de antihistaminicele H1. Acestea blocheaza recetorii H1 de pe suprafata celulelor tinta pentru histamina si asigura astfel controlul pruritului si diminuarea gradului de discomfort al pacientului cu urticarie.
Actioneaza optim daca sunt administrate dupa un regim regulat, pe toata perioada recomandata de tratament (de regula 10 zile) si nu se recomanda administrarea lor doar la nevoie.
Medicul poate apela la antihistaminice H1 de prima generatie (de exemplu, difenhidramina, hidoxizin, clorfeniramin, ciproheptadina) sau de generatia a doua (de exemplu, loratadina, desloratadina, fexofenadina, cetirizina, levocetirizina). Toate antihistaminicele prezinta reactii adverse si nu exista un antihistaminic care sa functioneze pentru toata lumea. Alegerea antihistaminicului se bazeaza pe necesitatile pacientului si pe toleranta sa la un anumit antihistaminic dar, si pe experienta medicului curant.
Medicul poate recurge la combinatii de antihistaminice H1 de generatii diferite, la asocierea de antihistaminice H1 cu antihistaminice H2 (cimetidina, ranitidina) sau chiar la administrare de antidepresive ce au si actiune anti-H1(doxepin).

Unele urticarii nu raspund la antihistaminice, in aparitia leziunilor cutanate fiind implicati probabil alti mediatori. In aceste cazuri poate fii necesara o terapie cortizonica (prednison sau metilprednisolon) de scurta durata (5 - 7 zile); aceste tratamente scurte nu se asociaza cu complicatii sau sechele pe termen lung.

Cazurile severe de angioedem sau soc anafilactic se trateaza injectabil de urgenta cu adrenalina, hidrocortizon si antihistaminice.

Urticaria acuta ce nu raspunde la tratamentele clasice, standard, necesita investigatii detaliate si tratamente particulare (cu diversi agenti antiinflamatori si imunomodulatori).

Terapiile alternative si complementare nu au fost inca evaluate corespunzator si, din acest motiv, nu sunt recomandate.

Tratamentul topic are o valoare limitata. Se poate recurge la comprese cu apa rece, aplicatii de lotiuni/mixturi antipruriginoase pe baza de mentol, calamine, etc, eventual dermatocorticoizi slabi in mixtura sau lotiune; antihistaminicele de uz topic nu sunt recomandate fiind, ineficiente si, chiar sensibilizante.

Exista o serie de antihistaminice cu administrare orala ce pot fi achizitionate, fara prescriptie medicala, din farmacii si, multe episoade de urticarie acuta sunt practic tratate de pacienti la domiciliu.

Majoritatea cazurilor de urticarie acuta ca si cele de urticarie cronica necomplicate pot fii bine controlate de medicul de medicina generala sau de medicul de familie.

Daca se suspecteaza un agent declansator alergic dar acesta este dificil de identificat, se recomanda prezentarea la medicul specialist alergolog.

Daca eliminarea triggerului nu conduce la rezolutia leziunilor sau pacientul nu raspunde la antihistaminice H1, se recomanda prezentarea la medicul specialist dermatolog sau alergolog. In aceste situatii pot fii necesare o serie de analize si, mai multe vizite de control pentru a aprecia evolutia urticariei si raspunsul la tratament.

Angioedemul si reactiile anafilactice sunt urgente medicale si, orice pacient ce dezvolta asemenea manifestari trebuie sa se prezinte in cel mai scurt timp la spital.


Alte sectiuni din articolul despre urticarie :