Hepatita C

Progresele inregistrate in medicina moderna in ultimele decenii sunt de-a dreptul impresionante.
In domeniul patologiei infectioase, de la etiologie, patogenie, diagnostic, terapie si pana la profilaxie, s-au inregistrat succese concretizate prin identificarea unor agenti etiologici noi, dar si prin obtinerea a unor mijloace terapeutice noi. Mai presus decat orice, au fost create structuri functionale multinationale capabile sa intervina coerent si eficient in prevenirea proceselor epidemiologice care ar putea pune in pericol sanatatea publica.

Dezvoltarea fara precedent a mijloacelor de diagnostic molecular, a permis identificarea, diagnosticarea si monitorizarea noilor entitati clinice importante pentru sanatatea publica atat prin dimensiunea fenomenului epidemiologic cat si prin impactul lor economico-social.

In functie de incidenta lor, bolile infectioase pot fi clasificate (dupa excluderea variolei care a fost eradicata) astfel :

  • boli infectioase cu incidenta in scadere : poliomielita, infectia meningococica, infectiile streptococice, difteria, holera, etc.
  • boli infectioase emergente : gripa aviara, SARS, infectia cu West Nile virus, Ebola, vCJD, rezistenta antimicrobiana, Bioterorismul;
  • boli infectioase persistente : tuberculoza, infectia cu HIV, infectia cu virusul hepatitei C, malaria;

In a doua jumatate a secolului XX, (anii 60), unele succese medicale remarcabile care defineau societatile civilizate dezvoltate sau in curs de dezvoltare, precum :

  • introducerea vaccinarii obligatorii ca metoda de preventia a unor boli infectioase cu morbiditate si mortalitate crescuta,
  • sterilizarea,
  • dezinfectia,
  • descoperirea, producerea si utilizarea pe scara larga a substantelor antimicrobiene

au stimulat excesiv imaginatia unor specialisti care vedeau deja apusul patologiei infectioase.

Din nefericie, nu a fost sa fie asa.
Noi stim acum ca optimismul lor nu a fost justificat, cu atat mai mult in zilele noastre cand noile boli infectioase au particularitati clinice, epidemiologice si terapeutice cu totul deosebite.

O serie de factori printre care :

  • cresterea globala a populatiei,
  • inmultirea oraselor supraaglomerate,
  • exacerbarea fara precedent a miscarilor populationale,
  • incalzirea globala a planetei,
  • extinderea saraciei,
  • turismul sexual,
  • asistenta sanitara deficitara la peste 50 % din populatia globului

reprezinta fiecare in parte un factor favorizant al extinderii fara precedent a bolilor infectioase.

Posibilitati tehnice pentru diagnosticul, managementul, controlul si preventia infectiilor emergente exista, dar ele nu sunt accesibile mai ales acolo unde nevoile sunt mai mari.

De aceea este nevoie de coagularea tuturor energiilor pentru convingerea factorilor de decizie pentru coordonarea si derularea constanta si sustinuta a masurilor antiepidemice si ca eforturile financiare pentru sustinerea masurilor antiepidemice, nu este niciodata mai mare decat pagubele care s-ar putea inregistra cind evenimentele epidemiologice se vor derula.

Fenomenele biologice care au dus la rezistenta antimicrobiana, extinderea infectiilor reemergente, descrierea noilor agenti etiologici si noile conceptii patogenice, printre care rolul unor agenti etiologici in oncogeneza, au facut ca bolile infectioase sa prezinte un interes din ce in ce mai mare.

Cu toate progresele realizate, numarul persoanelor care se imbolnavesc si al celor care mor datorita bolilor infectioase care pot fi diagnosticate, prevenite sau tratate, este impresionant.

Progresele cele mai evidente in ultimele doua decenii la nivel planetar sunt legate de infectiile cu virusul iminodeficientei umane (HIV) si virusul hepatitei C (HCV).


Celelalte sectiuni ale articolului despre hepatita C :