Screeningul - teste preventie
Conform definitiei Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) starea de sanatate este "o stare de bine din punct de vedere fizic, mental si social".
Preventia se refera la orice tip de activitate care contribuie la mentinerea starii de sanatate, reducerea morbiditatii (imbolnavirii) si mortalitatii printr-o anumita afectiune.
Exista trei tipuri de preventie :
- preventie primara - evitarea aparitiei bolii prin masuri de promovare a santatii si combatere a factorilor de risc;
- preventia secundara - detectia precoce a bolii, reducerea progresiei bolii
- preventia tertiara - reducerea impactului negativ al bolii asupra organismului si prevenirea complicatiilor.
Factorul de risc este o variabila care se asociaza cu un risc crescut de a face o anumita boala, dar nu este neaparat cauza acelei boli (de exemplu fumatul este factor de risc pentru cancerul pulmonar sau cancerul digestiv, dar nu toti pacientii care fumeaza vor face cancer).
Identificarea factorilor de risc presupune o discutie medic-pacient privind : istoricul medical familial, tipul de activitate desfasurata, conditii de munca, expunere la noxe, obiceiuri alimentare, comportamentul sexual, gradul de activitate fizica, consumul de droguri.
Screening-ul are ca scop diagnosticarea bolii in stadii in care aceasta poate fi curabila.
Testele screening sunt recomandate de catre medic, dupa o discutie prealabila cu pacientul. Se vor lua in considerare sexul si varsta. Se va tine cont de dovezile existente in acest moment (bazate pe studii clinice, analize statistice) privind beneficiile si riscurile pe care le implica un anumit tip de investigatie. Aceste screening-uri se pot adresa unei comunitati in care exista o prevalenta crescuta a unei anumite afectiuni, dar sunt si recomandari individuale tinind cont de factorii de risc ai fiecarei persoane.
La momentul actual sunt recomandate screening-urile pentru :
- hipertensiune arteriala - masurarea tensiunii arteriale;
- obezitate - determinarea indicelui de masa corporala
- dislipidemie - determinarea profilului lipidic
- diabet zaharat - determinarea glicemiei
- diagnosticarea anevrismului de aorta (la barbati > 65 ani, fumatori)
- osteoporoza (la femei > 65 ani)
- cancerul de san - mamografie
- cancerul de col uterin - examen citologic vaginal (test Babes - Papanicolau)
- cancerul colorectal - testul hemocult, rectosigmoidoscopia, colonoscopia
- boli cu transmitere sexuala pentru persoane aflate la risc sau femei insarcinate (chlamidia, gonoreea, hepatita B, sifilisul, virusul imunodeficientei umane - HIV)
- incompatibilitate de Rh (gravide)
- depresie (adulti)
In ceea ce priveste cancerul de prostata, Societatea Americana de Cancer si Asociatia Americana de Urologie recomanda efectuarea PSA - antigenul specific prostatic si consult urologic pentru barbatii care au peste 50 ani. Pacientii trebuie sa fie informati de catre medic asupra limitelor acestor investigatii in diagnosticul precoce al cancerului de prostata.
Exista teste screening pentru care nu sunt suficiente dovezi privind recomandarea sau nu a investigatiei (de exemplu utilizarea radiografiei pulmonare sau tomografiei computerizate in depistarea cancerului pulmonar). In aceste situatii decizia se va lua individual in functie de ceilalti factori de risc pentru sanatate.
Markerii tumorali sunt acele substante a caror detectie in sange, urina sau tesuturi poate fi utila in supravegherea pacientilor cu tumori maligne.
Valorile markerilor tumorali nu cresc doar in cancer si nu sunt recomandati ca screening pentru diagnosticul precoce al cancerului (la pacienti asimptomatici). Dar valoarea acestora este importanta in urmarirea raspunsului la tratament pentru pacientii la care s-a stabilit diagnosticul de cancer.
Identificarea factorilor de risc si efectuarea analizelor de screening au ca scop reducerea riscului de boala prin promovarea unor activitati preventive (includerea in programe de renuntare la fumat, programe contra obezitatii, corectarea dislipidemiei prin metode farmacologice si nefarmacologice, mentinerea tensiunii arteriale la valori normale prin metode farmacologice si nefarmacologice) sau depistarea bolii in stadii in care aceasta poate fi curabila, pacientii urmand a fi indrumati spre specialitatile corespunzatoare.